Torrent me

Conferinta IPN - 11 mai 2010 - Statul Secular

2010-05-11T05:06:00.000-07:00

Curiozitati despre spatiul cosmic

2009-10-22T00:59:00.000-07:00

Curiozitati despre spatiul cosmic

*Rachetele pot calatori cu 40 000 km/h.Aceasta este viteza necesara pentru a scapa de gravitatia terestra si a patrunde in spatiu.O viteza constanta de 29 000 km/h pastreaza racheta pe orbita.Rachetele moderne se folosesc pentru lansarea sondelor si a satelitilor spatiali.Racheta este proiectata in spatiu de catre trei trepte care ard si se desprind una dupa alta.Wernher von Braun inventatorul german al rachetei V2.Mai tarziu el a devenit cel mai important proiectant de rachete spatiale in SUA.In trecut ,au existat multe idei privind zborul in spatiu-una dintre ele a fost incercarea de a lasa in spatiu o nava dintr-un tun.

*Nu exista aer in spatiul cosmic.Pe masura ce Pamantul ramane in urma ta,stratul de aer din ce in ce mai subtire.In momentul in care ajungi in spatiul cosmic –la o inaltime de 400 km-aerul a disparut cu totul.Spatiul cosmic e un vid.Fragmentele zburatoare pot sa ucida un astronaut neprotejat-daca pana atunci a scapat de caldura excesiva,frig sau radiatii.Este primejdios sa fii acolo sus!In 1996 un satelit de constructie britanica a fost distrus de un fragment de marimea unei valize,desprins din racheta spatiala Ariante.Cosmonautul Alexei Leonov a pasit pentru prima oara in spatiu in 1965.El a plutit in spatiu timp de 20 de minute inainte de a intra din nou in mica nava spatiala Voskod 2.

*Poti sari mai sus pe Luna.Cand se afla pe Luna,Astronautii pot sa alerge si sa sara cu mult mai departe decat pe Pamant.Aceasta se intampla pentru ca gravitatia este cu mult mai slaba.Cand te afli pe Luna,greutatea ta este de sase ori mai mica decat greutatea ta de pa Pamant.In 1865,Jules Verne a scris o carte cu titlul ,,De la Pamant la Luna”.El nu si-a dat seama ca pe Luna nu exista aer!Pentru ca nu exista gravitatie in spatiul cosmic,astronautii folosesc centuri cand dorm sau cand merg la toaleta.Apa ar inunda totul,asa ca toaleta functioneaza prin aspirare.

*In spatiul cosmic traiesc oameni.Incepand cu anul 1971,la bordul statiilor spatiale au trait oameni pentru scurte perioade.Aceste statii se afla pe orbite la 400 km deasupra Pamantului.Statia spatiala Mir,care inseamna pace ,se af;a pe orbita din anul 1986.Astronautii au nevoie de programe precise de lucru si odihna pentru ca viata in spatiul cosmic sa li se para normala.Ei fac exercitii fizice cel putin doua ore pe zi ca sa-ai intretina muschii intr-o stare buna.Americanii s-au aflat la bordul statiei Mir.Statiile spatiale au platforme de andocare pentru alte nave.Naveta spatiala americana s-a cuplat de statia Mir de mai multe ori.O astronauta americana a stabilit recordul de sase luni petrecute la bord.Oamenii din spatiu sunt numiti astronauti ,ceea ce inseamna ,, marinari ai stelelor”.Oamenii din spatiu rusi sunt numiti cosmonauti ceea ce inseamna,, marinari ai universului”.Primul om care a patruns in spatiu a fost un pilot rus,Iuri Gagarin.In anul 1961 ,mica lui nava spatiala s-a deplasat pe o orbita in jurul Pamantului inainte de a intra in atmosfera

Gaurile negre

2009-10-22T00:55:00.000-07:00

Gaurile negre

In anul astronomul Pierre Simon de Laplace a avansat o teorie pe care el insusi o considera inimadinabila. A existenta unei planete cu o forta de gravitatie atat de puternicaincat si lumina este incapabila sa resist fortei sale, iar ca rezultat planeta este complet intunecata si invizibila

Medicul, matematecianul si astronomul Pierre Simon marchiz de Lapace a realizat studii detaliate ale universului si ale planetelor. Activitatea sa din astronomie se baza pe teoria gravitatiei dezvoltata de Isaac Newton in anul 1666. A investidat de asemenea fenumene ca efectul formei eliptice a pamantului asupra cursei luniisi teoria dinamica a mareelor . Laplace a aplicat legea gravitatiei lui Newton la intregul sintem solar , folosind calcule matematice complexe pentru a explica de ce orbite lui Jupiter parea sa se micsoreze in timp ce a lui Saturn parea sa se extinda. A dovedit stabilitatea sistemului planetar si a calculat viteza de evadare, cea mai mica viteza necesara pentru parasirea campului gravitarional al un ui corp ceresc.

In anul 1798 cand Lapace a avansat teoria ”stelelor negre” abia a putut crede el insusi.

I s-a parut greu ca sa inteleaga ca o stea putea sa existe cu o asemenea masa si densitate incat lumina sa fie incapabila sa-i reziste atractiei gravitationale.

Spre a scapa ce campul gravitational al acestor stele mici, era nevoie de o viteza mai mare decat viteza luminii, lucru care este bineinteles imposibil. Astfel nici macar lumina nu poate sa evadeze din gaurile negre, iar acestea sunt cele mai negre dintre toate corpurile cunoscute .

Fiindca stelele negre nu put fi vazute , teoria lui Laplace a cazut curand in uitare . Numai cand Albert Einstein si-a publicat teoria generala despre relativitate in anul 1915 au deveni posibile noi cercetari ale fenomenului gaurilor negre, definite ca obiecte foarte grele in spatiu, au o forta puternica de gravitatie.

Teoria lui Laplace este urmatoarea :”atunci cand o planeta este complet intunecata ,forta ei de gravitatie este atat de puternica incat nici macar lumina nu poate sa evadeze.

2009-10-22T00:53:00.000-07:00

Lista cronologica a principalelor descoperiri astronomice pana in anul 1986

35000-30000 i.e.n.: Omul din Neanderthal deseneaza fazele Lunii pe oase
Mileniile IX-IV i.e.n.: Monumente si inscriptii ramase de la populatia maya, care
atesta cunostinte astronomice.
4440 i.e.n.: Inscriptii descoperite in Egipt, care consemneaza observarea unei eclipse
de Luna pe vremea regelui Neherofis
Mileniul IV i.e.n.: Orientarea piramidei lui Keops si observatorul de la Stonehenge.
3379 i.e.n.: 15 Februarie; Eclipsa de Luna inregistrata de mayasi.
3000 i.e.n.: Primele scrieri astronomice din Egipt, Babilon in China.
2697 i.e.n.: Cea mai veche scriere despre o eclipsa de soare in China.
2500 i.e.n.: Se stabileste calendarul solar la egipteni.
2315-2287 i.e.n.: Primele relatari despre aparitia cometelor, in China.
1100 i.e.n.: Se determina inclinarea ecuatorului pe ecliptica de catre astronomul
chinez Ciu Kong.
Sec. VII-VI i.e.n.: Se stabileste perioada SAROS, de repetare a eclipselor.
585 i.e.n. 28 mai: O eclipsa de Soare in Asia Mica, prezisa de Tales.
535 i.e.n.: Apare idea sfericitatii Pamantului (Pitagora)
466 i.e.n.: Prima observare a cometei Halley in China.
433 i.e.n.: Stabilirea ciclului de 19 ani a fazelor lunare (Meton).
Sec. V i.e.n.: Filolaos din Crotona sdmite miscarea Pamantului.
Sec. IV i.e.n.: Eudos din Cnidos emite sistemul sferelor omocentrice. Heraclit din
Pont sustine rotatia Pamantului in jurul axei.
360 i.e.n.: Apare lucrarea “Despre cer” a lui Aristotel, in care isi expune sistemul sau
geocentric.
355 i.e.n.: Astronomii chinezi Si Sen si Han Hun alcatuiesc primul catalog cu
800 de stele; originalul nu s-a pastrat.
350 i.e.n.: Teofrast din Atena scrie despre o pata in Soare
301 i.e.n.: Prima relatare despre petele solare intr-o scriere chineza.
Sec. III i.e.n.: Incep determinari sistematice de pozitii ale stelelor de catre Aristil si
Timocharis.
265 i.e.n.: Apare ideea despre miscarea Pamantului in jurul Soarelui si primele
aprecieri ale distantei Pamant-Soare la Aristarh din Samos.
240 i.e.n.: Eratostene determina destul de précis dimensiunile Terrei.
150-123 i.e.n.: Hiparh din Niceea descopera fenomenul precesiei echinoctiilor
Si alcatuieste un catalog cu 850 de stele, impartindu-le dupa straluciri in
6 clase de marimi stelare.
Sec. II i.e.n.: Se construieste sfera armilara.
46 i.e.n.: Astronomul Sosigene din Alexandria intocmeste la ordinul lui Cezar
Callendarul Julian.
28 i.e.n.: Inceputul inregistrarii sistematice a petelor solare in cronicile chineze
140 e.n.: Apare lucrarea astronomului Claudiu Ptolemeu “Megale Sintaxis” sau
“Almagest”, continand teoria geocentrica si un catalog cu 1.025 stele,
cu o precizie de 15’.
Sec V: Savantii indieni Ariabhata si Varahamihara sustin sfericitatea Pamantului si
rotatia sa in jurul axei.
Sec. VII: Apare “Cosmografia” si teoria calendarului savantului A. Shirakatsi din
Armenia.
725: Tentativa de determinare a lungimii meridianului de catre astronomul chinez
Nan Gun-so.
807: O pata solara observata in acel an este amintita in cartea “Viata lui Carol cel
Mare”.
827: Se determina dimensiunile globului terestru prin masurari intre Tigru si Eufrat
de catre astronomii de la Bagdad sau califul Al-Mamun.
829: Infiintarea observatorului de la Bagdad.
960: Al-Sufi mentioneaza nebuloasa din Andromeda.
964: Apare catalogul de stele al lui Al-Sufi, care tine cont de precesie.
1000: Apar “Tablele Hakemite” ale astronomului arab Abul Hasan-Ali ibn Said’Abd
Ar Rahman ibn Iunis din Cairo.
Jumatatea sec. XI: Apare tratatul despre determinarea dimensiunilor Pamantului prin
noi metode ale lui Al-Biruni. Lungimea meridianului 41.500 km.
1054: Infiintarea observatorului astronomic din Beijing.
Sf. Sec. XI-inc. sec. XII: Cartea in versuri “Universul si cunoasterea sa” de Omar
Khayyam
1252: Realizarea “Tabelelor Alfonsine” din ordinul regelui Alfons al X-lea a
Castiliei si Leonului, supranumit “Cel intelept”.
1272: Se alcatuiesc tabele ale miscarii planetelor de catre astronomul Nasredin Tusi.
1279: Reinfiintarea observatorului astronomic din Beijing distrus de un uragan.
1425: Se termina constructia marelui observator astronomic de la Samarkand, sub
indrumarea lui Ulugbek.
1437-1449: Realizarea unui catalog cu 1.018 stele, pentru epoca 1.437,5 si tabele cu
miscarea planetelor pentru observatorul astronomic din Samarkand.
1450-1461: Georg von Purbach tipareste primele efemeride.
1471: Regiomontanus (Johannes Muller) infiinteaza observatorul astronomic din
Nurnberg, unde scoate tabelele planetare.
1490: Leonardo da Vinci inventeaza luneta astronomica.
1514: Apare “Commentariolus” (Micul comentariu) in care sunt expuse pentru prima
oara ideile lui Copenic.
1528: Jean Fernel face primele masurari in Europa ale arcului meridian.
1540: Apare “Narratio” prima in carea Rhaeticus expune idei ale lui Copernic.
1543: Apare lucrarea fundamentala a lui Copernic “De Revolutionibus orbium
coelestium”. Moartea lui Copernic.
1576: Tycho Brahe termina construirea observatorului sau astronomic de la
Uraniborg, pe insula Hven.
1577: Tycho Brahe si Michael Mastlin determina prima distanta pana la o cometa,
dovedind natural lor cosmica.
1582 15 oct: Se introduce in unele tari din Europa calendarul gregorian in cinstea
papei Grigore al XIII-lea, sub indrumarea stiintifica a astronomului Cristofer Clavius.
1584: Apare lucrarea “Despre infinitatea Universului si a lumilor” a filozofului italian
Giordano Bruno.
1588: Apare lucrarea “De mundiaetherii…” a lui Tycho Brahe, in care acesta dezvolta
teoria sa originala a sistemului planetar.
1596: David Fabricius observa prima stea variabila – Mira Ceti. Apare lucrarea lui
Kepler “Prodomus…” in care sustine teoria lui Copernic.
1601: Johann Kepler publica un catalog cu 1.005 stele.
1603: Apare atlasul stellar ”Uranometria” a lui Johann Bayer, in care steleel
stralucitoare sunt notate cu litere grecesti.
1604: Apare cartea lui Kepler “Ad vitellionem paralipomena…” dedicata opticii.
1604-1608: Se reinventeaza luneta in Olanda.
1607: Kepler observa o pata solara, crezand ca este Venus in tranzit.
1609: Apare “Astronomia Nova” in care Kepler enunta primele doua legi de miscare
a planetelor.
1609-1610: Primele descoperiri telescopice ale lui Galilei.
1610: Apare “Mesagerul stelelor” in care Galilei expune primel descoperiri facute de
el cu luneta (pete pe Soare, fazele lui Venus, 4 sateliti la Jupiter, munti si vai pe Luna si o puzderie de stele in Calea Lactee).
1610: Apare lucrarea lui Kepler “De Jovis Satellibus” in care dintr-o eroare intuieste
existenta a doi sateliti la palneta Marte.
1611: Apare lucrarea lui Kepler “Dioptrice” in care descrie teoria lunetei. Johann
Goldschmit Fabricius (fiul lui David), Galilei, Christof Scheiner si Thomas Harriot descopera rotatia Soarelui din observarea petelor.
1612: Apare prima harta a Lunii in lucrarea lui La Galla. Simon Marius descrie
imaginea telescopica a nebuloasei din Andromeda.
1613: Christof Scheiner construieste prima luneta astronomica dupa schema lui
Kepler si da Vinci (cu ocularul format dintr-o lentila convergenta).
1614-1617: Willebrord Snell (Snellius) propune metoda triangulatiei.
1616: Niccolo Zucchi si Marin Mersenne inventeaza telescopul reflector.
1618: Ch. Scheiner construieste prima montura paralactica.
1619: In lucrarea „Harmonices mundi libri V” (Cinci carti despre armoniile Lumii)
Kepler publica legea a treia a miscarii planetelor.
1627: Apar „Tablele Rudolfine” ale lui Kepler, bazate pe observatiile lui Tycho
Brahe.
1630: Ch. Scheiner descopera rotatia diferentiala a Soarelui. In „Rosa Ursina”,
volumul sau, descrie observatiile facute asupra Soarelui.
1631: Astronomul francez Pierre Gassendi observa prima trecere a lui Mercur pe
discul Soarelui, prezis de Kepler in anul 1629.
1632: Apar „Dialoguri asupra principalelor sisteme ale lumii, Ptolemeic si
Copernican” al lui Galilei.
1638: Johann Fockens Holwarda (Phocilides) descopera periodicitatea variatiei
stralucirii stelei Mira Ceti.
1639: Jeremia Horroks observa prima trecere a planetei Venus pe discul Soarelui si
determina cu precizie paralaxa Soarelui (14’’ fata de 8’’,8 cat se adopta in prezent).
1641: Jan Hevelius construieste la Gdansk un observator astronomic.
1647: Apare „Selenografia” lui Jan Hevelius.
1650: Astronomul italian Giovanni Battista Riccioli din Bologna descopera existenta
stelelor duble prin Mizar, ξ Uma.
1655: Christian Hygens descopera Titan, cel mai mare saturn al lui Venus.
1657: Huygens descoopera inelul planetei Saturn.
1659: Huygens efectueaza primele determinari ale diametrelor unghiulare ale
planetelor si primul desen al formatiunilor de pe Marte, care contine formatiunea „Sytris Major”.
1662: Isaac Newton efectueaza primele experiente de descompunere a luminii solare
cu ajutorul prismei.
1663: Matematicianul scotian James Gregory propune un nou tip de telescop, cu
oglinda secundara concava, elipsoidala.
1665: Astronomul amator englez Ball descopera o diviziune a inelului lui Saturn.
1665-1666: Gian Domenico (ulterior Jean Dominique) Cassini descopera rotatia
axiala a planetelor Marte si Jupiter si determina perioadele respective.
1667: Adrian Auzout propune micrometrul filar si Jean Picard crucea cu fire
reticulare
1668: Isaac Newton realizeaza practic primul telescop reflector. Apare lucrarea
„Cometografia” a lui Hevelius.
1671: Fondarea Observatorului astronomic din Paris, primul observator de stat –
primul director: G. D. Cassini; acesta descopera pe Japhet, un satelit al lui Saturn.
1672 ? Cassegrain (Franta) propune un nou sistem de telescop, cu oglinda secundara
convexa, hiperboidala. Geminiano Montanari din Padova observa steaua variabiala Algol (β Per), observatie confirmata de Giovanni Domenico Maraldi si Gottfried Kirch. J. D. Cassini descopera satelitul lui Saturn, Rhea.
1672-1675: J. D. Cassini, Jean Richer si J. Picard determina paralaxa Soarelui (9’’,5
fata de 8’’,8). Richer descoper a variatia atractiei gravitationale cu latitudinea.
1675: Din ordinul regelui Carol al II-lea al Angliei se infiinteaza Observatorul
astronomic de la Greenwich – primul director si astronom regal John Flamsteed, J. D. Cassini descopera „diviziunea lui Cassini” din inelul lui Saturn. Ole Romster face prima determinare a vitezei luminii.
1679: Apare primul catalog stelar continand stelele cerului sudic, datorat
astronomului englez Edmund Halley. J. Picard scoate in Franta publicatia „Connaissance des Temps”, prima efemerida astronomica, care apare si azi.
1684: J. D. Cassini mai descopera satelitii Thetis si Dione ai lui Saturn.
1687: J. Hevelius scoate un catalog cu 1.564 stele, coordonatele α si β fiind date cu
precizia se 2”. Apare lucrarea fundamentala a lui Newton „Principiile matematice ale filozofiei naturale”, in care este dedusa legea atractiei universale.
1689: O. Romer realizeaza primul instrument meridian modern.
1692: A. A. Liubimov infiinteaza la Holmogori primul observator astronomic din
Rusia.
1693: J .D. Cassini formuleaza trei legi de miscare a Lunii.
1705: E. Halley, al doilea astronom regal, stabileste periodicitatea unei comete –
cometa Halley.
1718: E. Halley descopera miscarile proprii ale stelelor.
1722: John Hadley realizeaza primul telescop reflector mai mare (15 cm).
1725-1729: John Bradley, al treilea astronom regal, descopera aberatia luminii.
1731: Opticianul John Hardley realizeaza primul sextant, imaginat de Newton in anul 1669: John Bavix descopera nebuloasa Crabul. Esprit Pezenas descopera
contralumina solara (Gegenschein).
1733: Vassenius face prima descriere stiintifica a protuberantelor solare. Chester
Moore Hall inventeaza luneta acromatica.
1747: J. Bradley descopera nutatia, fenomen care se suprapune precesiei.
1749: Jean Baptiste Delambre formuleaza teoria precesiei si nutatiei.
1750-1754: Nicolas Louis de Lacaille efectueaza primele observatii sistematice ale
cerului sudic, scotind in 1763 un catalog cu 10.035 stele sudice.
1755-1772: Leonhard Euler elaboreaza teoria miscarii Lunii.
1755: Lacaille remarca pe cerul sudic 42 pete nebulare. J. Bradley publica un catalog
cu 3.268 stele cu o precizie de ordinul secundei de unghi. Apare ipoteza nebulara a filozofului Immanuel Kant.
1757: Alexis Clairaut efectueaza prima determinare a masei planetelor.
1758: John Dolland realizeaza primul obiectiv acromatic.
1760: Apare lucrarea lui J. H. Lambert „Fotometria”, care, alaturi de lucrarile lui P.
Bouguer, constituie bazele astrofizicii.
1761: J. H. Lamnert publica „Scrisori cosmologice” in care sustine structura infinit
-ierarhica a Universului. 26 mai: M. V. Lomonosov descopera atmosfera planetei Venus in timpul trecerii din acel an a planetei peste discul Soarelui.
1761-1769: Prima cooperare astronomica internationala pentru determinarea paralaxei
Soarelui prin observarea trecerii planetei Venus dupa metoda propusa de Hallley in anul 1691 – rezultat 8”,67.
1766: Nevil Maskelyne, al cincilea astronom regal (Nathaniel Bliss fusese al patrulea)
inaugureaza „The Nautical Almanac”, principala efemerida britanica, care a aparut pana in zilele noastre. Joseph Louis Lagrange emite teoria satelitilor lui Jupiter.
1769: Alexander Wilson din Glasgow descopera „efectul Wilson” (de adancime) la
petele solare.
1772: J. L. Lagrange da o solutie particulara problemei celor trei corpuri.
1773: Pierre Simon de Laplace demonstreaza stabilitatea mecanica a sistemului solar.
1774: N. Maskelyne efectueaza prima determinaremasei si densitatii Pamantului, din
observarea abaterii firului cu plumb in apropierea unui munte. Johann Elert Bode scoate „Berliner astronomisches Jahrbuch”.
1775: Apare postum o lucrare a lui Johann Tobias Mayer consacrata Lunii.
1766-1772: Johann Daniel Titius si apoi Johann Elert Bode descopera ceea ce azi
numim „regula (sau legea) Titius si Bode”, care da distantele planetelor mari fata de Soare.
1779: Christian Mayer publica primul catalog de stele duble.
1781: W. Herschel descopera planeta Uranus cu un telescop mai mic.
Charles Messier publca un catalog de „obiecte nebulare”, continand 103 asemenea obiecte.
1782: W. Herschel publica un caltalog cu 269 stele duble.
1782-1784: Amatorii englezi John Goodricke si Edward Pigott incep observarea
sistematica a stelelor variabile.
1783: W. Herschel descopera miscarea sistemului solar in raport cu stelele din
vecinatate si determina directia acestei miscari – apexul solar.
1784: Se descopera variabilitatea stelei δ Cephei, reprezentanta tipica a unei intregi
clase de varibile fizice.
1785: Prin cercetari asupra unor zone alese din Calea Lactee, W. Herschel apreciza
pentru prima data forma galaxiei.
1786: E. Piggot alcatuieste primul catalog cu 12 stele variabile, W. Herschel publica
primul catalog de nebuloase si roiuri stelare, cu circa 1.000 obiecte.
1787: W. Herschel descopera pe Titania si Oberon, sateliti ai planetei Uranus.
1789: W. Herschel descopera satelitii Mimas si Enceladus ai lui Saturn. Realizeaza
telescopul de 122 cm diametru.
1794: Stepling din Cehia stabileste natura cosmica a meteoritilor.
1795: Se infiinteaza la Paris „Biroul de longitudini”.
1796: Apare „Expunere a sistemului lumii”, in care P. S. Laplace dezvolta ipoteza sa
cosmologica.
1797: H. M. W. Olbers desavarseste o metoda pentru calculul orbitelor cometelor.
1798: Henry Cavendish determina cu precizie mai mare, in urma unor experiente
celebre, masa si densitatea Pamantului.
1799: Apar primele doua volume din „Mecanica cereasca” a lui Laplace.
1800: W. Herschel descopera radiatia infrarosie a Soarelui.
1801 1 ianuarie: Giuseppe Piazzi descopera pe Ceres, prima si cea mai mare planeta
mica.
1802 28 martie: W. H. M. Olbers descopera pe Pallas, o noua planeta mai mica.
William Hyde Wollaston descopera primele linii intunecate (de absorbtie) in spectrul solar. P. S .Laplace determina pralaxa Soarelui (8’’,56) din inegalitatea paralactica a Lunii.
1804:V Karl Hording descopera pe Junona, noua planeta mica.
1807: Olbers descopera pe Vesta, o noua planeta mica.
1808: K. A. De Widmannstatten descopera structura cristalina a fierului meteoritic si
asa-numitele „figuri Widmannstatten”.
1809: Karl Friedrich Gauss isi publica metoda pentru determinarea orbitelor
corpurilor ceresti din trei observatii. Jean Dominique Francois Arago observa polarizarea luminii Lunii si cometelor.
1814-1815: Joseph von Fraunhofer observa si descrie liniile de absorbtie din specrtul
solar, linii care-i poarta numele.
1817: J. Fraunhofer arata ca Luna si planetele au acelasi spectru cu Soarele, deoarece
reflecta lumina lui.
1818: Apare volumul „Fundamentel astronomiei” a lui Friedrich Wilhelm Bessel,
care contine si un catalog cu 3.220 stele, prin prelucrarea observatiilor lui Bradley. Jean Louis Pons descopera cometa Encke.
1820: Se inffinteaza Societatea regalalondoneza de astronomie. Se infiinteaza Observatorul astronpmic de la Capul Bunei Sperante.
1822: Karl Ludwing Harding publica un „Nou atlas al cerului” in carev pentru prima oara nu sunt prezentate figurile alegorice ale constelatiilor .
1827: Incepe aparitia revistei astronomice engleze „MonthlyNotices of the Royal
Astronomical Society”.
1830: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Moscova.
1833: D. Olmsted stabileste radiantii meteorici si periodicitatea lor. David Brewster
descopera benzile telurice din spectrul solar.
1834: F. Bessel deduce lipsa atmosferei lunare din lipsa refractiei luminii stelelor la
bordul Lunii in timpul ocultatiilor.
1835-1839: Primele determinari reusite de paralaxe stelare ( F. Bessel, V. Struve si
Th. Henderson).
1836: Se infiinteaza Observatorul Universitatii din Kazan, dupa planul lui N. I.
Lobacevski. John Herschel efectueaza primele masuratori fotometrice stelare.
1837: H. Olbers determina perioada de 33 de ani a curentului meteoric al Leonidelor.
1839: Se infiinteaza Observatorul astronomic de la Pulkova. Se infiinteaza
Observatorul astronomic Harvard (S.U.A.). Prima incercare de fotografiere a
Lunii, efectuata de J. Daguerre.
1842: Se infiinteaza Observatorul astronomic al marinei, din Washington. Christian
Dopler descopera fenomaemul care-i poarta numele. Ch. Peters descopera
fenomenul variatiei latitudinilor.
1843: Apare lucrarea „Noua Uranometrie” a lui Fr. Argenlander, un atlas si un
catalog al stelelor vizibile cu ochiul liber.
1844: F. Bessel emite ideea existentei unor sateliti invizibili la stelele Sirius si
Procyon. Astronomul amator Heinrich Samuel Schwabe descopera
periodicitatea activitatii solare.
1845: Se termina construirea Observatorului astronomic din Kiev. H. Fizeau si L.
Facault obtin daguerotipii ale Soarelui. William Parsons (Lord Rosse) termina
construirea telescopului gigant de 182 cm diametru, cel mai mare din lume la
acea data, cu care descopera structura spirala a unor nebuloase.
1846 sept. 23: Johann Gottfried Galle de la Berlin descopera planeta Neptun, nu
departe de locul calculat de J. U. Le Verrier si J. C. Adams. Williams Lassell
descopera pe Triton, satelitul cel mai mare al lui Neptun. Observarea dedublarii
cometei Biela.
1847: V. I. Struve presupune existenta absorbtiei stelare a luminii.
1848: William Cranch Bond de la Harvard descopera pe Hyperion, satelit al lui
Saturn. Rudolf Wolf de la Zurich introduce „numarul relativ” al petelor solare
(numarul Wolf).
1849: B. A. Gould fundamenteaza revista „Astronomical Journal”.
1850: Norman Robert Pogson stabileste scala actuala a marimilor stelare. W. Si J.
Bond obtin primele fotografii astonomice reusite: Luna si steaua Vega.
1851: Este efectuat sub cupola Pantheonului din Paris celebra experienta a pendulului
de catre Leon Foucault, care dovedeste rotaita axiala a Pamantului. W. Lassell
descopera pe Ariel si Umbriel, sateliti ai planetei Uranus. Alexander von
Humbolt publica statistica lui Schwabe in vol. III din „Cosmos”.
1851-1852: J. Lamont, R. Wolf, E. Sabine si A. Gauthier descopera legetura dintre
activitatea solara si perturbatiile geomagnetice.
1854: T. Brorsen redescopera lumina antisolara (Gegenschein).
1856: Justus von Liebig pune la punct metoda de argintare a sticlei.
1857: Warren de la Rue inventeaza fotoheliograful.
1858: Richard Christofer Carrington descopera deplasarea petelor solare in latitudine.
1859: Carrington si Hodgeson observa prima eruptie cromosferica in lumina alba.
1962: Apare catalogul stelar „Bonner Durchmusterung” (BD) sub ingrijirea lui F.
Argelander, care contine 324.188 stele pana la marimea stelara 9,5.
1860-1863: Inceputurile spectroscopiei stelare prin lucrarile lui William Huggins
(Anglia) si Angelo Secchi (Italia).
1860: A. Secchi si W. de la Rue obtin fotografii reusite ale coroanei si protuberantelor
solare.
1861-1864: Friedrich Zoliner executa lucrari de fotometrie a stelelor si planetelor
dezvoltand bazele astrofotometriei moderne.
1862: Alvan Clark descopera satelitul lui Sirius, prezis de Bessel.
1862-1864: A. Bredihin elaboreaza teoria si clasificarea cozilor cometare.
1863-1868: A. Secchi elaboreaza prima clasificare a spectrelor stelare.
1864: Se obtine spectrul unei nebuloase planetare din constelatia Dragonul, ceea ce
dovedeste natura lor gazoasa. W. Hugguns descopera liniile de emidie cerzi ale
unui element necunoscut pe Pamant, care capata denumirea de „nebulium”. G.
B. Donati observa spectrele cometelor. J. Herschel publica „General Catalogue”
(GC) care contine 5.079 obiecte nebulare.
1866: Daniel Kirkwooh descopera lipsa asteroizilor cu perioadele e revolutie egale cu
1/2 si 1/3 din perioada de revolutie a lui Jupiter – asa-numitele „goluri ale lui
Kirkwood”. Giovanni Virginio Schiaparelli descopera identitatea orbitelor unro
curenti meteorici cu a unor comete.
1868: Jules Janssen in Franta si Norman Lockyer in Anglia imagineaza o metoda
pentru observarea protuberentelor solare in afara eclipselor totale de Soare –
spectroscopul de protuberante. Joseph Norman Lockyer descopera heliul in
Soare. W. Huggins masoara primele viteze radiale ale stelelor prin metode
spectroscopice.
1870: Charles Augustus Young observa spectrul fulger si stratul inversant al Soarelui.
1871: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Odessa.
1872: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Arcetri (Italia). Henry Draper obtine
primul spectru stelar pe placa fotografica pentru steaua Vega. Observarea ploii
de stele cazatoare produsa de cometa Biela.
1873: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Taskent.
1876-1884: Apar cataloagele stelare fotometrice ale lui Edward Charles Pickering si
Vitold Karlovici Teraski.
1877: Asaph Hall descopera cei doi sateliti ai planetei Marte. G. V. Schiaparelli
descopera „canalele matriene” – de fapt le „redescopera”.
1878-1883: A. Ritter incearca prima teorie a structurii interne a Soarelui.
1879-1881: Geroge Howard Darwin elaboreaza teoria mareelor.
1881: William Strutt (Lord Rayleigh) elaboreaza toeria difuziei luminii in atmosfera,
explicand culoarea albastra a cerului. Se infiinteaza Observatorul astronomic al
Universitatii din Petersburg.
1884: In urma unei conferinte tinute in S.U.A se adopta, in 26 de tari, conventia
fuselor orare.
1885: V. K. Teraski descopera norii argintii. Se observa, de catre K. E. Hartwig,
prima eruptie a unei stele din alta galaxie.
1885-1891: F. Kustner si S. Chandler descopera periodicitatea miscarii polilor terestri
prin observatii astronomice.
1887: Apare „Canonul eclipselor” al lui Th. Oppolzer, care contine 8.000 de eclipse
pentru perioada 1280 i.e.n.-2163 e.n. Camille Flammarion infiinteaza
Societatea astronomica a Frantei (SAF). Incep lucrarile initiate de fratii Paul si
Prosper Henry pentru realizarea unei harti fotografice a cerului. D. I.
Mendeleev observa o eclipsa se Soare din balon.
1888: Se infiinteaza Observatorul astronomic Lick, pe Mount Hamilton, California,
S.U.A. Apare „New General Catalogue” (NGC) al lui J. L. Dreyer, care contine
13.226 nebuloase. H. A. Rowland editeaza un atlas al spectrului solar, care
contine circa 20.000 de linii.
1889: E. S. Holden infiinteaza Societatea Astronomica a Pacificului. Anne Maury si
E. C. Pickering in S.U.A. si H. C. Vogel si Scheiner in Germania descopera
stelele duble spectroscopice.
1890: Se infiinteaza Societatea Astronomica din Rusia.
1891: Se inventeaza spectroheliograful de catre G. E. Hale (S.U.A.) si H. Deslandres
(Franta).
1892: Edward Emerson Barnard descopera satelitul Jupiter V, denumit de G.
Flammarion „Amalthea”. Acelasi Barnard descopera prima cometa pe cale
fotografica
1894: Aristarh Apollonovici Belopolski obtine dovezi spectrale asupra satructurii
meteorice a inelelor lui Saturn. Belopolski descopera periodicitatea vizelor
radiale la cefeide. Apare primul „Calendar astronomic” sub egida Societatii
Astronomice Ruse.
1895: George Ellery Hale si James Edward Keeler infiinteaza „Astrophisical
Jouranl”. V. K. Teraski determina limita inferioara a temperaturii Soarelui
(3.500º). S. Bailli descopera stele variabile in roiurile stelare globulare. A. A.
Belopolski si J. E. Keller dovedesc spectroscopic constitutia meteoritica a
inelelor lui Saturn.
1896: Se precizeaza valoarea paralaxei Soarelui la 8’’,80. Maurice Loewy si Pierre
Henry Puiseux incep intocmirea atlasului fotografic al Lunii la Observatorul
astronomic din Paris.
1897: Se infiinteaza societatea Astronomica Americana. Se fundamenteaza
Observatorul astronomic Yerkes al Universitatii din Chicago, la care se
instaleaza cel mai mare refractor din lume, opera a celebrului Alvan Clark (102
cm diametru).
1898: William Henry Pickering descopera descopera al noulea satelit al lui Saturn –
Phoebe. Nickols (S.U.A.) efecuteaza primele determinari ale temperaturilor
stelare. Apar „Metode noi ale mecanicii ceresti” de Poincare. De Witt
descopera asteroidul Eros. Se infiinteaza Observatorul astronomic de la
Ondrejov, Cehoslovacia. La 14 iunie W. Pauly (Bucuresti) descopera cometa
1898 c, la numai 5 zile dupa Coddington (Lick).
1896-1900: Jacobus Kapteyn si David Gill publica un catalog cu 454.875 stele.
1899: Se infiinteaza Serviciul International al Latitudinii. W. F. Wislicenus
infiinteaza „Astronomischer Jahresbericht”, primul indreptar bibliogafic al
astronomiei mondiale.
1900: Anne Jump Cannon elaboreaza clasificarea spectrala a stelelor, zisa „de la
Harvard”.
1903: V. K. Teraski determina pentru prima data magnitudinea Soarelui. Se
construieste telescopul solar „Snow” de la Observatorul Yerkes.
1903-1905: Alexei Pavlovici Ganski determina timpul de viata si viteza granulelor
solare.
1904: G. E. Hale infiinteaza Observatorul astronomic Mount Wilson, California,
S.U.A. Se infiinteaza Uniunea Internationala pentru observarea Soarelui.
Easton afirma ca nebuloasele spirale sunt alte galaxii. Johannes Frantz
Hartmann descopera liniile stationare ale calciului din spectrul stelei δ Orionis,
deducand existenta norilor de calciu interstelari. Jacobus Cornelius Kapteyn
emite teoria celor „doua curente stelare”. Charles Dillon Perrine descopera al
saselea satelit al lui Jupiter.
1905: Ch. D. Perrine descopera a; saptelea satelit al lui Jupiter. Apare primul catalog
general de stele duble (13.650 obiecte) scos de Sherburne Wesley Burnham.
Danezul Ejnar Hertzsprung si americanul Henry Norris Russel descopera
deosebirea dintre stelele pitice rosii si giganticele rosii, care va duce la
alcatuirea diagramei „spectru-luminozitate” sau diagrama HR.
1906: Karl Schwarzchild elaboreaza teoria echilibrului radiativ al atmosferelor
stelare. J. C. Kapteyn propune planul „ariilor alese” (selected areas) pentru
studiul structurii sistemului nostru solar – Galaxia.
1906–1907: Joel Stebbins efectueaza primele inregistrari fotoelectrice, punanad
bazele electrofotometriei astronomice.
1907: Victor Anestin scoate la Bucuresti revista astronomica „Orion”. Robert Emden
elaboreaza teoria stelelor politropice.
1908: Se inffinteaza Observatorul astronomic din Bucuresti – primul director: Nicolae
Coculescu. Se infiinteaza la Simeiz o filiala a Observatorului din Pulkovo, care
dupa 1945 devine Observatorul astrofizic din Crimeea al Academiei U.R.S.S.
Se infiinteaza Societatea Astronomica Romana „C. Flammarion”. G. E. Hale
descopera campul magnetic al petelor solare. F. Melotte descopera al VIII-lea
satelit al lui Jupiter. Henrietta Swan Leavitt de la Harvard descopera relatia
„perioada-luminozitate” la cefeide. La Mount Wilson se instaleaza un telescop
de 150 cm diametru.
1908-1909: Gavril Adrianovici Tihov incepe folosirea filtrelor colorate de lumina in
astronnomie si descopera absorbtia interstelara selectiva a luminii.
1909: Descoperirea efecului Evershed la petele solare.
1908-1910: A. I. Orlov studiaza mereele lunare asupra scoartei terestre.
1910: Se infiinteaza Observatorul astrofizic in Victoria, Canada.
1911-1912: Apare diagrama HR, de o mare importanta pentru evolutia stelara.
1912: La Mount Wilson se instaleaza cel mai mare telescop turn (45 m inaltime) solar
din acea vreme. Vesto Melvin Slipher face primele determinari de viteze
radiale ale nebuloaselor spirale. H. N. Russell elaboreaza teoria stelelor duble
cu eclipsa. Pe langa Observatorul din Paris se infiinteaza „Biroul International
al Orei”.
1913: Se infiinteaza Observartorul astronomic din Iasi: primul director – Constantin
Popovici. G. E. Hale descopera variabilitatea polaritatii petelor solare cu ciclul
activitatii solare.
1914: E. W. Brown descopera variatia seculara si neregularitatile in viteza de rotatie
axiala a Pamantului din inegalitatile din miscarea Lunii si planetelor. S. B.
Nicholson descopera al IX-lea satelit al lui Jupiter. Walter Sidney Adams si A.
Kolschutter elaboreaza metoda paralaxelor spectroscopice. V. G. Fesenkov
realizeaza prima cercetare fotometrica a luminii zodiacale si studiaza
distributia prafului interplanetar. Harlow Shalpey si Arthur Stanley Eddington
elaboreaza teoria pulsatiei cefeidelor.
1915: Albert Einstein prezice devierea luminii cu1’’,75 la marginea discului solar. W.
S. Adams descopera prima pitica alba – Sirius B.
1916: A. S. Eddington incepe cercetarea teoretica a structurii interne a stelelor.
1917: A. Einstein prpoune primul model cosmologic – Universul omogen si izotrop,
stationar. J. Ritchey si H. Curtis descopera nove in nebuloasele spirale.
1918: La Obsevatorul Mount Wilson este instalat reflectorul Hocker de 250 cm
diametru, care pana in anul 1949 va fi cel mai mare telescop din lume. Harlow
Shapley determina distanta de la Soare la centrul Galaxiei – 30.000 ani lumina
- si propune un model al Galaxiei.
1919: Pe baza Uniunii Internationale pentru cercetarea Soarelui se creeaza Uniunea
Astronomica Internationala (UAI) – primul presedinte fiind Benjamin Baillaud.
Fizicianul Jean Perrin propune ca sursa a enegiei stelare transformarea
hidrogenului in heliu. A. S. Eddington si A. Crommelin verifica devierea
luminii in camp grvitational, gasindu-se o concordanta buna cu teoria lui
Einstein.
1920: A. A. Michelson si F. Pease masoara cu interferometrul primul diametru stelar
la Betelgeuse.
1920-1925: Meg Nad Saha elaboreaza teoria ionizarii atomior, iar H. N. Russell, A.
Milne si C. Payne o aplica la atmosferele terestre.
1922: A. A. Friedman gaseste prima solutie nestationara a ecuatiilor campului
gravific ale lui Einstein si elaboreaza um model cosmologic nestationar. Primul
congres al UAI la Roma.
1923-1924: E. Hertzsprung, H. N. Russell si A. E. Eddington stabilesc relatia „masa-
luminozitate” pentru stele. Edwin Powell Hubble descompune in stele zonele
marginale ale nebuloasei din Andromeda, stabilind astfel natura extragalactica
a nebuloaselor spirale.
1923: Se deschide primul planetariu al firmei Carl Zeiss.
1924: V. G. Fesenkov fundeaza revista „Astronomiceski Jurnal”. Lundmark si Wirtz
folosesc „deplasarea spre rosu” pentru determinarea distantelor extragalactice.
1925: Se inffinteaza Observatorul astronomic Mount Stromlo, langa Camberra,
Australia. Hubble elaboreaza clasificarea nebuloaselor spirale upa forma lor –
„classificarea diapazon”.
1926: B. Lindblad (Suedia) formuleaza teoria rotatiei Galaxiei si apreciaza perioada ei
de rotatie.
1926-1933: H. Zanstra, D. H. Menzel si V. A. Ambartumian elaboreaza teoria fizica a
nebuloaselor gazoase.
1927: Jacob Hendirk Oort descopera rotatia diferentiala a Galaxiei. Ira Sprague
Bowen identifica liniile „nebuliului” din spectrele nebuloaselor cu liniile
interzise ale oxigenului si azotului.
1928: Grigori Abramovici Sain (U.R.S.S.) si Otto Struve (S.U.A.) elaboreaza metoda
spectrala pentru studiul rotatieie stelelor.
1929: Hubble descopera legea „deplasarii spre rosu” a liniilor din spectrelel
nebuloaselor extragalactice: expansiunea Universului. John Strong (S.U.A.)
elaboreaza metoda de aluminizare a oglinzilor de telescop prin vaporizare in
vid.
1930: Robert Schmidt (Germania) realizeaza telescopul catadioptric cu placa
corectoare asferica, care ii parta numele. Bernard Lyot (Franta) construieste
primul coronograf, cu care fotografiaza coroana solara in afara eclipselor totale
de Soare. Karl Guthe Jansky descopera radioradiatia cosmica de origine
galactica. Hubble si Humson determina constanta lui Hubble H gasind valoarea
de 540 km/s/Mps.
1932: Se infiinteaza Asociatia Unionala de Astronomie si Geodezie (U.R.S.S.). Boris
Alexandrovici Voronintov-Veliaminov elaboreaza o metoda de determinare a
distantelor nebuloaselor planetare. Apare „Noul Catalog General de Stele
Duble” (ADS) al lui Robert Grant Aitken cu 17.200 obiecte.
1933: Se infiinteaza noul Observator astornomic din Cluj.
1934: Fritz Zwicky, Walter Baade si Rudolph Minkovski incep studiul supernovelor.
Baade si Zwicky emit ipoteza aparitiei stelelor neutronice in urma explozieie
supernovelor.
1937: Grotte Rebber construieste primul radiotelescop din lume de 9 m diametru.
Hannes Alfven presupune existenta unui camp magnetic al Galaxiei. Gerard
Peter Kuiper foloseste diagrama HR a roiurilor stelare deschise pentru studiul
evolutiei stelare. Erik Holmberg publica un catalog de galaxii duble si multiple.
Apare „General Catalogue” (GC) al lui Boss, cu 33.342 stele. Zwicky
descopera galaxiile compacte.
1937-1940 G. Gamanov elaboreaza prima teorie a evolutiei stelare bazata pe rectiile
termonucleare.
1938: S. B. Nicholson descopera al X-lea satelit al lui Jupiter. Rupert Wildth gaseste
ca absorbtia in atmosferele stelare se datoreste ionului de hidrogen negativ. J.
Plaskett si J. Pearce descopera rotatia galactica a gazului interstelar.
1938-1939: Hans Bethe, Charles Critchfield si Carl von Weizsacher imagineaza
reactiile termonucleare de fuziune a hidrogenului.
1939: Se infiinteaza Obbsrvatorul astronomic Mac Donald, la Fort Dawis, Texas,
S.U.A.
1939-1942: H. Alfven realizeaza o serie de lucrari fudamentand electrodinamica
cosmica.
1940: G. A. Sain studiaza izotopul C13 din atmosferele stelelor. Bengt Stromgren
foloseste metoda modelelor in studiul atmosferelor stelare. Andrew Mac
Kellear descopera molecule in spatiul interstelar prin spectroscopie optica.
Apare „Atlasul fotometric al spectrului solar” de M. Minnaert, D. Mulders si J.
Houtgast.
1940-1945: Pavel Petrovici Parenago elaboreaza o metoda noua pentru studiul
absorbtiei interstelare a luminii.
1941: D. D. Maksutov inventeaza telescopul cu menisc.
1942: Bengt Edlen identifica liniile „coroniului” cu linii interzise ale atomilor de Ca,
Fe, Ni, de multe ori ionizati. N. U. Mayall si J. H. Oort arata ca Nebuloasa Crab
este o ramasita a supernovei din anul 1054. Pol Swings propune un mecanism
pentru explicarea luminii cometelor, bazat pe fluorescenta radiatiei solare.
1942-1944: Soutwort, Hey si Reber descopera radiatia Soarelui.
1943: Victor Daimaca, profesor de matematica si astronom amator de la Targu Jiu,
descopera doua noi comete. Carl Seyfert descopera descopera galaxiile care-i
poarta numele.
1944: Walter Baade imparte stelele in doua grupe de „populatie stelara”. Henric van
de Hulst prezice existenta radioliniei de 21cm a hidrogenului neutru. Otto
Iulievici Schmidt emite ipoteza sa cosmologica.
1945: J. Hey si J. Stewart realizeaza radiolocatia meteorilor.
1946: Infiintarea Obsrevatorului astronomic de la Biurakan, R.S.S. Armeana.
Radiolocatia Lunii in S.U.A. si Ungaria. Descoperirea radiolocatiei Lunii. J.
Pawsey si M. Ryle construiesc primul radiointerferometru. G. Gamow
elaboreaza teoria „Universului fierbinte” (Big Bang). G. P. Kuiper obtine
spectrele infrarosii la planete si stele. F. Zwicky realizeaza meteori artificiali.
Cu rachete se inregistreaza spectrul X si UV al Soarelui.
1947: Inffintarea Observator astronomic de pe Mount se instaleaza un telescop
Schmidt cu placa corectoare de 122 cm diametru. Kuiper descopera pe Miranda,
satelit al lui Uranus. Nikonov, Kaliniak si Krasovski obtin fotografii in infrarosu
ale partilor centrale ale Galaxiei. Skalovski arata fundamentele teoratice ale
posibilitatii receptionarii radioliniei de 21 cm a hidrogenului neutru. Hiltner,
Hall si Dombrovski descopera polarizarea interstelara a luminii. Richard Tousey
descopera radiatia X a coroaei solare cu ajutorul rachetelor geofizice.
1949: La Observatorul Mount Palomar este dat in exploatare reflectorul gigant de 508
cm diametru, care pana in anul 1975 a fost cel ma mare din lume. Kuiper
descopera pe Nereida, satelitul mai mic al lui Neptun.
1949-1953: I. S. Sklovski arata posibilitatea observarii in gama radio a liniilor
provocate de radicalii OH, CH, si altii. Sain si Gaze descopera un mare numar
de nebuloase gazoase. Baade descopera asteroidul Icar.
1950: Hanbury-Brown si Hazard identifica o radiosursa cu o galaxie. Alfven si
Herlofson propun mecanismul de sincroton pentru explicarea radiatiei radio a
surselor discrete.
1951: Nicholson descopera al XIIII-lea satelit al lui Jupiter. Purcell si Ewen (S.U.A.)
descopera linia de 21 cm in radioradiatia cosmica; se deduce structura spirala a
Galaxiei. Lalemand construieste prima camera electronica.
1952: Andre Danjon inventeaza astrolabul cu prisma impersonal. Baade propune
revizuirea scalei distantelor extragalactice. H. D. Si H. W. Babcock construiesc
un magnetograf solar. P. W. Merill descopera linii ale tehnetiului in spectrul
unor stele rosii si reci.
1953: Walter Baade si Rudolph Minkovski identifica prima radiosursa discreta.
1954: Audoin Dollfus inaugureaza observatiile din baloane. Dembrovdki descopera
polarizarea puternica a luminii radiate de nebuloasa Crab.
1955: K. Franklin si F. Burke descopera radioradiatia lui Jupiter.
1956: Se decopera radioradiatia cometei Arend Roland si a planetei Venus. Hanbury-
Brown masoara diametrul stelei Sirius su un interferometru optic. Se termina
constructia marelui radiotelescop la Pulkovo. Se infiinteaza la green Bank
Observatorul Radioastronomic National al S.U.A. (NRAO). Se introduce
secunda eferemidelor.
1957: Allan Rex Sandage efectueaza o noua revizuire a scalei distantelor
extragalactice. La Jodrell Bank (Marea Britanie) intra in exploatare
radiotelescopul paraboloidal azimutal de 76 m diametru. La 4 octombrie,
U.R.S.S. lanseaza primul satelit artificial al Pamantului.
1957-1958: Anul Geofizic International.
1958: Se infiinteaza COSPAR (Comitetul pentru cercetari spatiale). N. A. Kozirev
descopera spectroscopic o activitate in craterul Alfons de pe Luna. James
Alfred Van Allen descopera centurile de radiatie a Pamantului, care-i poarta
numele. V. A. Ambartumian formuleaza ideea activitatii nucleelor galaxiilor.
1959: Incep constructiile la Observatorul National American de la Kitt Peak, Arizona.
In S.U.A. se realizeaza radiolocatia Soarelui. „Luna 3” realizeaza primele
fotografii ale fetei invizibile a Lunii.
1960: Se infiinteaza Obsevatorul astrofizic Sehama din Azerbaidjan. La Tautenburg
se instaleaza cel maimare telescop Scmidt din lume, cu placa corectoare de 134
cm diametru. La Observatorul din Serpuhovo se instaleaza un radiotelescopde
22 m.
1961: Se instaleaza la Observatorul astrofizic din Crimeea telescopul Sain de 260 cm
diametru, cel mai mare din Europa la acea data. La Observatorul astrofizic
astrofizic Biurakan se instaleaza un telescop Schmidt cu placa corectoare de 1
m diametru. Se instaleaza la Observatorul astronomic de la Iasi un refractor
Coude de 15 cm diametru. Se descopera radiatia cosmica γ (S.U.A.). Se
determina in U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanie distanta pana la Venus prin
radiolocatie. 12 aprilie: Iuri Alexeevici Gagarin face primul zbor cosmic orbital.
K. Kordyewski (Polonia) descopera satelitii pulverulenti ai Pamantului din
punctele de liberatie.
1962: Se infiinteaza Obsevatorul astronomic al Universitatii din Timisoara. Se
descopera prima sursa X galactica – Sco X-1.
1963: Maarten Scmidt descopera quasarii. Se descopera radioliniile hidroxilului
interstelar.
1964: Anthony Hewish descopera scintialtia radiosurselor. La Observatorul
astronomic al marinei Flagstaff (Arizona) se instaleaza primul telescop
astrometric cu oglinda din cuart topit de 154 cm.
1965: Se descopera radioradiatia remanenta cu temperatura de 2,7 K, care confirma
ipoteza „Universului fierbinte” (A. Penzias si R. Wilson – premiul Nobel).
Sandage descopera quasagii. Se determina perioada de rotatie a lui Mercur prin
antena de 300 m diametru de la Arecibo – Porto Rico, se gaseste o perioada de
59,3 zile terestre.
1966: A. Dollfus descopera pe Janus, al X-lea satelit al lui Saturn. Prin radiolocatie se
stabileste perioada de rotatie a lui Venus la 243,16 zile terestre.
1967: Instituirea timpului atomic si secundei atomice. J. S. Bell, A. Hewish si altii
descopera pulsarii la radioobservatorul „Mullard” (Cambridge, Marea Britanie).
1968: Prin metode radioastronomice se descopera molecule in spatiul interstelar.
1969: Se descopera radiolinia apei la o sursa extragalactica. 20 iulie: aselenizarea
navei „Apollo 11” – primii oameni pe Luna. Fuzionarea obsrevatoarelor Mount
Palomar si Mount Wilson, formand Observatorul „G. E. Hale”.
1970: J. King descopera polarizarea rotatorie a luminii unei stele pitice albe.
1973: Sonda automata „Pioneer 10” transmite imagini ale planetei Jupiter. Se
instaleaza un telescop de 4 m la Observatorul Kitt Peak, Arizona, S.U.A.
1974: „Mariner 10” descopera cratere pe Mercur si urme de atmosfera. Charles
Kowal descopera satelitul al XIII-lea al lui Jupiter. Se instaleaza un telescop de
4 m diametru la Carro Tololo, in Chile.
1975: Se da in exploatare cel mai mare telescop reflector, cu oglinda de 6 m diametru
si cu montura azimutalala Observatorul astrofizic Zelenciukskaia din muntii
Caucaz (U.R.S.S.). Se mai instaleaza un telescop de 3,9 m diametru la Syding
Spring (Australia) si de 2,6 m diametru la Biurakan.
1976: „Viking 1 si 2” cobora lin pe Marte fara a gasi viata. Se da in exploatare
radiotelescopul „RATAN 600” in muntii Caucaz. Se instaleaza un telescop
optic de 3,6 m diametru pe muntele La Silla, in Chile. A. B. Severnii si
colaboratorii descopera oscilatia Soarelui cu perioada de 2 h si 40 min.
1977: Prin observarea oculatiei stelei SAO 158687 se descopera inelele din jurul
planetei Uranus.
1978: La Observatorul astrofizic Smithsonian se da in exploatare un telescop
multioglinda (MMT) cu 6 oglinzi de 1,8 m diametru. James Christy descopera
cu ajutorul telescopului astrometric de la Flagstaff satelitul planetei Pluton.
1979: Pe muntele Mauna Kea, Hawaii, se instaleaza, la 4.178 m altitudine, un
telescop de 3,6 m diametru, canado-fanco-hawaian, pentru radiatii IR, un altul
de 3,1 m american si unul de 3,8 m englez. „Voyager” descopera inelele in
jurul lui Jupiter.
1980: La Calar Alto, in sudul Spaniei, s-a instalat un telescop de 3,6 m diametru, al
Observatorului astrofizic „Max Planck” (R.F.G.). La Tucson, cu telescopul de
1,5 m diametru se descopera o atamosfera de metan la Pluton.
1981: Susan Wyckoff si P. A. Wehinger descopera la unii quasari un halou la limita
de detectie.
1982: octombrie- Redescoperirea cometei Halley cu telescopul de 5 m diametru de la
Mount Palomar.
1983: O noua determinare a masei Galaxiei de 1,4x10 la puterea 12 mase solare; La 4
martie, prin observarea fotoelectrica a oculatiei nuei stele slabe se descopera la
asteroidul Pallas o atmosfera; cu satelitul IRAS se descopera probabile sitsteme
planetare la stelele Vega si Fomalhaut; in octombrie astrofizicienii americani S.
Chandrasekar si W. Fowler primesc Premiul Nobel pentru fizica.
1984: Se descopera cea mai indepartata steadin Galaxie – o gigantica rosie de 18m in
constelatia Balanta, la 400.000 ani lumina.
1985: octombrie - Are loc interceptarea cometei Giacobini Zinner de o nava spatiala
americana.
1986: ianuarie – „Voyager 2” descopera 10 noi sateliti la planeta Uranus si noi inele;
martie – astronave sovietice, europene si japoneze intercepteaza cometa
periodica Halley (nucleul pare a fi lung de 11 km si subtire de 1-2 km, de forma
neregulata).

(In cautarea astrilor, Virgil Scurtu, editura Albatros, 1986)

Turiscmul in Romania

2009-10-22T00:38:00.000-07:00

Turismul in Romania

Turismul mondial a suferit un mare salt de dezvoltare in cea de a doua jumatate a secolului XX. Acesta se datoreaza preoponderent evolutiei modalitatilor de transport, dar si a cresterii nivelului de trai, precum si sperantei de viata a oamenilor.

In decembrie 1989, Romania a devenit din nou natiune libera, astfel poate primi turisti din intreaga lume pentru a se bucura de bogatiile ce le ofera.

Romania are multe de oferit din punct de vedere turistic. Din punct de vedere cultural, tara este extrem de diversificata - se pot vizita fortarete medievale, manastiri bizantine, casteluri si case taranesti decorate dupa specificul regional. De asemeni, Bucurestiul interbelic era numit pe buna dreptate “Micul Paris”, cu arhitectura si viata culturala demne de capitala franceza.

Mai mult decat atat, aceste obiective pot fi vizitate si cu beneficiul unor hoteluri si restaurante amenajate conform standardelor occidentale.

Pentru cei ce vor sa evadeze in locuri ferite de mana omului, acestia pot opta pentru drumetii pe traseele turistice ce strabat Carpatii romanesti – un lant de munti primitori in toate anotimpurile, atat pentru trasee montane vara, cat si pentru facilitatile oferite iubitorilor de sporturi de iarna.

Toate aceste trasaturi fac din Romania o tara cu obiective turistice specifice unei zone temperate cu expunere la o coasta litorala si la o creasta montana. Insa, Romania este cunoscuta mai ales pentru particularitatile geomorfologice unice in lume. Prin acest proiect, voi incerca sa le enumar.

Vulcanii noroiosi

Vulcanii noroiosi din Subcarpatii Buzaului au fost apreciati ca fenomen al naturii abia in anul 1955. Suprafata de 5 ha protejata initial, a ajuns la marimea de 30 ha in zilele noastre. Acest fenomen unicat se dezvolta in depresiunea Berca (judetul Buzau) pe malul stang al raului Buzau, la o altitudine de 300 m. Ei au fost grupati in patru areale: La Fierbatori, Paclele Mici, Paclele Mari, respectiv Beciu.

Vulcanii noroiosi nu sunt defapt vulcani, deosebindu –se de ceilalti prin geneza si produsele de eruptie. Existenta lor se datoreaza unor factori locali precum:

emanatiile de gaze naturale pe faliile anticlinatului Berca – Arbanasi;
apa care pregateste noroiul;
fragmentele de roci.

Datorita presiunii gazelor, vulcanii emit noroi cu urme de petrol.

Dupa morfologie, vulcanii se impart in doua grupe:

vulcanii propriu – zisi: conuri mai mici de 3 m inaltime, avand in varf un crater.
fierbatoarele cu noroi: excavatii cu dimensiuni variabile (4-6 m diametru) care degaja noroi sau apa noroiasa.

Cand presiunea gazelor se micsoreaza si nu poate impinge noroiul la suprafata, vulcanul se stinge, devine fosili, iar conurile se modeleaza sub actiunea fortelor subaeriene. Ajunse la baza, conurile se transforma in santuri adanci, iar apoi ogranisme torentiale. Astfel, arealul vulcanilor noroiosi este un adevarat laborator de geomorfologie.

Vulcanii noroiosi reprezinta si un obiectiv pentru botanisti, deoarece datorita prezentei sarurilor emanate de vulcani, au aparut plante deosebite ca ghirinul, branca, pelinul s.a.

Delta Dunarii

Delta Dunarii este cea mai tanara formatie geomorfologica din tara. Ea s-a format intr-un golf marin umplut cu aluviunile Dunarii. Au mai contribuit si actiunile marii, a vantului si a vegetatiei. Bratele Dunarii cuprind foarte multe lacuri mici si mari, garle si canale legate intre ele sau de fluviu.

Intre bratele Chitila si Sulina se gaseste padurea Letea, cunoscuta ca rezervatie naturala. In depresiunile dintre dune creste o vegetatie lemnoasa formata din numeroase specii de arburi. La originalitatea padurii contribuie si abundenta plantelor urcatoare. De asemeni, aici isi au adapostul peste 3.400 specii de animale vertebrate si nevertebrate, cu numeroase unicate nationale, europene si mondiale.

Delta Dunarii este o rezervatie naturala de interes mondial. Prin frumusetea peisajelor sale, ea constituie o importanta zona turistica.

Chei si defilee in Romania

Cheii sunt portiuni de vale ingusta cu lungimea intre 300 si 100 m. Ele sunt locurile unde versantii aproape verticali se intalnesc abia in albia raului. Strabaterea acestora se face cu mare greutate, in lungul unor poteci cand langa apa, cand langa versant. In alte situatii, interventia brutala a omului duce la crearea unor drumuri de cariera sau forestiere, distrugand frumusetea cheilor.

Fiind importante zone turistice cheii se amenajeaza, antropizand peisajul natural care a dus la scaderea mare a valorii initiale.

Defileul, considerat un ansamblu, constituie de asemeni un sector de vae ingusta, dar acesta este de dimensiuni mari si are o infatisare complexa. Ele au o lungime multikilometrica, sunt adanci de cateva sute de metri, prezentand versanti ale caror pante permit dezvoltarea si mentinerea vegetatiei bogate. Toate defileele sunt strabatute de cai de comunicatie si au multe amenajari turistice.

Frumusetea deosebita a celor doua sectoare de vale constituie o inflorire a florei si faunei romanesti. Din pacate, ele nu mai sunt cutreierate cu acelasi interes.

Valea Prahovei

Spre deosebire de litoralul romanesc, in Valea Prahovei are loc turism pe toata perioada anului, nu doar sezonier.

Valea Prahovei este valea unde raul Prahova isi croieste drum intre Muntii Bucegi si Baiului. Este o destinatie turistica populara si datorita conditiilor, dar si situarii la aproximativ 100 km de Bucuresti.

Geografic, raul Prahova separa Carpatii Estici de Carpatii Sudici. De –a lungul istoriei, coridorul a fost cea mai importanta trecere intre Valahia si Transilvania. Actualul DN1, care leaga municipiile Bucuresti si Brasov, si viitoarea autostrada A3 sunt construite de-a lungul Vaii Prahovei.

Regiunea este o destinatie foarte apreciata de alpinisti si fani ai sporturilor de iarna. Cele mai importante statiuni sunt Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia, Comarnic si Breaza.

Probabil cel mai circulat masiv din zona Vaii Prahovei este Masivul Bucegi.

Muntii Bucegi sunt localizati in centrul tarii, la sud de orasul Brasov. Fac parte din Carpatii Sudici. La est, muntii Bucegi au o panta foarte abrupta catre populara destinatie turistica Valea Prahovei. La o altitudine mai mare gasim Platoul Bucegi, unde factori metamorfici externi – vantul, ploaia – au transformat unele roci in niste figuri spectaculoase cum ar fi Sphinx-ul si Babele.

Masivul Bucegi este grupat in trei parti:

Muntii Bucegi (varful Omu, 2505 m)
Muntii Leaota (varful Leaota, 2133 m)
Muntii Piatra Craiului (varful Baciului, 2238 m)

Intre Piatra Craiului si Muntii Bucegi/Leaota gasim trecatoarea Bran, care pe timpuri fusese punct vamal intre Valahia si Transilvania, aparat de castelul Bran.

Manastirea Putna

Manastirea Putna este cea mai reprezentativa manastire a Bucovinei si una dintre cele mai importante centre culturale, religioase si artistice ale Moldovei medievale. Alaturi de multe altele, este una dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare. A fost intemeiata pe malul raului Putna, care izvoraste din muntii Obcina Mare din Bucovina.

Dupa ce Stefan cel Mare a castigat batalia in urma careia a cucerit cetatea Chilia, din dorinta de a –I multumi lui Dumnezeu pentru succesul sau, la 10 iulie 1466 a inceput constructia manastirii Putna, dedicate Maicii Domnului. Se crede ca terenul pe care a fost construita manastirea era ocupat inainte de o padure bogata. Intr –o cronica contemporana se mentioneaza ca Stefan a cumparat satul Vicovu de Sus de la Stan Babici, Iachim Babici si Simion Babici contra a 200 zloti. Terenul a fost anexat manastirii.

La 3 septembrie 1470 manastirea Putna a fost sanctificata astfel devenind cel mai important centru religios din zona. Stefan a participat cu toata familia sa la ceremonie. Se crede ca manastirea a fost construita de un arhitect grec pe nume Theodor, insa este o eroare de interpretare a cronicilor gasite in cetatea Chilia, astfel adevaratul arhitect ramanand necunoscut.

Baile Herculane

Baile Herculane este un oras in Banat, judetul Caras-Severin, situat in valea raului Cerna, intre muntii Mehedinti la est si muntii Cerna la vest, la o altitudine de 160 m.

Statiunea balneoclimaterica Baile Herculane are o istorie vasta. Numeroasele descoperiri arheologice arata ca zona a fost inhabitata inca din Paleolitic. Pestera Hotilor are numeroase nivele, inclusiv una din Musterian, una din Mezolitic si restul din Neolitic.

Legenda spune ca Hercule, obosit si istovit, s-a oprit in vale pentru a face baie si a se odihni. In perioada de 165 de ani de dominare romana a Daciei, Baile Herculane erau vestite in tot imperiul, acesta fiind un loc vizitate de aristorcratia romana. Nu mai putin de sase statui ale lui Hercule datate din aceeasi perioada au fost descoperite. O imitatie din bronz, sculpata in 1874, reprezinta un monument in centrul orasului.

In epoca moderna, statiunea era vizitata pentru calitatile sale de vindecare, izvoare termale continand sulf, clor, sodiu, calciu, magneziu si alte minerale, de asemeni si aer ionizat. Inainte de cel de al Doilea Razboi Mondial, era in continuare o destinatie populara printre europenii occidentali, astfel orasul devenind unul luxos. In perioada comunista au fost construite facilitati de turism in masa, cum ar fi hoteluri foarte inalte din beton. Era foarte apreciata de pensionari, care isi cheltuiau cupoanele alocate de stat in acest loc, pentru imbunatatirea sanatatii. Astazi, turistii sunt mai tineri, fiind atrasi de peisajul montan foarte frumos.

Bucuresti

Bucurestiul este capitala si centrul industrial si comercial al Romaniei. Este localizat in sudestul tarii, si se afla pe malurile raului Dambovita.

Orasul a fost mentionat pentru prima data in 1459 si a devenit capitala Romaniei in 1862. De atunci, a suferit o varietate de schimbari si a devenit centrul mass media, culturii si scenei artistice romane. Arhitectura sa eclectica, ce reprezinta un amestec intre istoric, comunist si modern, reflecta, de asemeni, istoria variata a orasului. In perioada interbelica, arhitectura eleganta si sofisticarea I-a adus titlul de “Micul Paris”. Cu toate ca o mare parte din centrul istoric a fost deteriorat de razboi, cutremure si programul de sistematizare a lui Nicolae Ceausescu, majoritatea spatiului a supravietuit si in ultimii ani sufera o expansiune economica si culturala.